De ce miroase câinele din gură?

Experții numesc acest fenomen halitoză. Cu problema respirației urât mirositoare la câini, stăpânii lor apelează adesea la medici veterinari. Ce cauzează „mirosul” respingător? Indică întotdeauna prezența bolilor la un animal de companie?? Cum poate fi eliminat? Vom răspunde la întrebări urgente.

Despre cauzele halitozei

Imediat, observăm că câinii care suferă de această patologie sunt împărțiți în trei grupuri:

1. Animale tinere sub un an.
2. Câini de vârstă mijlocie (de la unu la nouă ani).
3. Animale de companie peste 9 ani.

De obicei, halitoza este o consecință a prezenței microbilor care se înmulțesc activ în organism. La animalele din prima categorie de vârstă, motivele pentru un miros urât din gură pot fi:

1. Tulburări de schimbare a dinților. Adesea, fenomenul se caracterizează prin pierderea prematură a dinților de lapte. Din această cauză, medicii veterinari se confruntă adesea cu probleme cu o mușcătură perturbată. Mâncarea se blochează în crăpături și mirosuri. Această problemă este mai tipică reprezentanților raselor de câini pitici, de exemplu, Yorkshire Terrier.
2. Corp străin intră în cavitatea bucală sau leziune. Pe membrana mucoasă deteriorată se formează eroziune, apare un miros neplăcut putred.

La câinii de vârstă mijlocie, există multe afecțiuni care provoacă halitoză. De multe ori nu sunt periculoase și sunt cronice. Adesea acestea sunt probleme ale sistemului digestiv, care duc la formarea de pietre pe dinți și la un miros urât din gură.

Animalele care mănâncă alimente moi suferă de parodontită, al cărei simptom este halitoza. Reprezentanții raselor exotice și pitice sunt susceptibili la această boală.

În ceea ce privește animalele de companie vechi, cauzele unui miros neplăcut din cavitatea bucală sunt boli ale organelor interne și neoplasme. De exemplu, insuficiența renală poate fi recunoscută după mirosul de amoniac din gură. Dar mirosul de acetonă mărturisește prezența diabetului zaharat la câine. Ambele boli de mai sus se manifestă și prin folosirea frecventă a apei. La bătrânețe, apropo, apa de proastă calitate poate provoca boli de rinichi. Când câinele sorbiește în mod constant apă, atunci trebuie să faceți o întâlnire cu medicul veterinar.

Ce să faci cu halitoza la un câine

Primul lucru pe care trebuie să-l facă un proprietar atent este să consulte un medic. Numai o examinare vizuală a câinelui nu va fi suficientă pentru a stabili un diagnostic precis. Medicul veterinar se va oferi să facă o radiografie animalului de companie, să fie testat. Pe baza lor, este prescrisă terapia.

Tratamentul poate fi conservator sau chirurgical dacă diagnosticul este grav. Dacă se găsește tartru și a început un proces inflamator pe membrana mucoasă, proprietarul trebuie să cumpere o pastă de dinți specială de la farmacia veterinară și să curețe organul de mestecat al animalului de companie conform instrucțiunilor. Curățarea se poate face cu o periuță de dinți sau dischete de bumbac. După îndepărtarea tartrului, este necesar să se revizuiască dieta animalului de companie pentru a evita astfel de probleme pe viitor. Cum să o corectați, vă va spune medicul veterinar.

Dacă cauza halitozei la un animal este obiceiul de a transporta deșeuri și de a mirosi pungi din coșurile de gunoi, atunci câinele trebuie să fie înțărcat de acest lucru. La urma urmei, o astfel de pasiune dăunătoare poate provoca probleme cu sistemul digestiv, blocaje intestinale și alte probleme. În astfel de situații, proprietarul ar trebui să dea comanda „Fu!„Sau” Nu poți!". Dacă câinele nu este obișnuit cu comenzi, atunci la plimbare trebuie doar să puneți bot. Atunci nu va mai avea tentații să fure ceva care miroase. Da, iar coșurile de gunoi pe plimbări trebuie evitate.

Când, pe lângă halitoză, cățelul are salivație abundentă, febră, atunci gura trebuie spălată cu o soluție de bicarbonat de sodiu de două ori pe zi.

Uneori, spălatul pe dinți și dieta nu vă vor salva animalul de companie de mirosul neplăcut al gurii. În acest caz, nu trebuie să ascultați sfaturile altor proprietari de animale, ci doar să vă grăbiți la un medic veterinar bun pentru examinare, cercetări suplimentare, stabilirea unui diagnostic precis și luarea măsurilor adecvate.