Laba ruptă la un câine

Laba ruptă la un câine

Aceasta este o condiție dificilă pentru animalele de companie. Dacă există o fractură sau semnele sale evidente, ar trebui să solicitați imediat ajutor de la o clinică veterinară. Pentru că proprietarul de unul singur nu va vindeca o astfel de boală la un animal de companie. Durata perioadei de recuperare a unui câine după o rănire a labei apare deja acasă și depinde de locația fracturii, gradul de complexitate a acesteia, vârsta animalului însuși și metodele de terapie. Deci, vom afla în detaliu despre semnele unei fracturi și despre metodele de terapie.

Despre tipurile de leziuni ale membrelor, simptomele acestora

Leziunile labei la animale sunt de mai multe tipuri:

  1. Fractură deschisă. Cu o astfel de deteriorare, marginile osului rupt rupe țesuturile moi și mușchii, ieșind. Osul în sine poate să nu fie vizibil, dar rana va fi clar vizibilă. Semnele unei răni atât de severe sunt durerea severă, umflarea în zona fracturii și febra, poziția atipică a labei și mobilitatea fragmentelor. Câinele scâncăie. Se mișcă cu dificultate.
  2. Fractură impactată. Cu o astfel de leziune, țesutul moale poate rămâne intact sau poate avea leziuni minore. Semnul principal al unei astfel de fracturi este șchiopătarea animalului și durerea.
  3. Fractură închisă fără deplasare. La examinare și la palpare, oasele sunt în poziția corectă unul față de celălalt. Această leziune este însoțită de durere severă, roșeață a pielii, există posibilitatea de umflare a zonei deteriorate. Câinele nu permite proprietarului să atingă laba rănită.
  4. Fractură deplasată închisă. Oasele rănite diferă în direcții diferite și afectează mușchii și vasele de sânge. Această fractură se caracterizează prin hematoame, durere severă și poziția anormală a membrului. Vizual, puteți găsi o umflătură în zona în care osul rănit se sprijină pe piele.
  5. Sparge. Este imposibil să-l determinați „cu ochi”. Dar un câine cu o astfel de rănire se mișcă foarte atent.

Primul ajutor și tratament profesional

Fracturile de orice fel în absența educației medicale nu pot fi tratate singure. La prima vedere, chiar și cea mai comună fisură poate avea consecințe neplăcute dacă terapia este incorectă. Fixarea slabă sau vindecarea incompletă pot transforma o fractură în orice fel de fractură. Iar motivul poate fi încărcături pe laba rănită, lovituri, sărituri rapide ale animalului de companie.

Cea mai corectă și optimă acțiune a proprietarului este fixarea locului fracturii pentru a-l imobiliza și a livra animalul medicului veterinar.

Un specialist va determina tipul de fractură pe baza examinării vizuale, a palpării și a imaginilor cu raze X. La urma urmei, metodele de terapie depind direct de tipul de deteriorare. Iar scopul tratării absolut a tuturor fracturilor este compararea exactă a tuturor fragmentelor osoase, fragmentelor și fixarea lor fiabilă în poziția corectă pentru timpul necesar fuziunii și regenerării finale a oaselor.

Când o labă este crăpată, câinelui i se aplică un bandaj dur. Dacă un prieten de familie are o fractură fără deplasare, atunci pe membru se aplică un gipsat sau o atela pentru a-l fixa bine și a-l imobiliza. O fractură deschisă și una închisă cu deplasare necesită intervenție chirurgicală, care include osteosinteză. Procesul implică conectarea fragmentelor sau particulelor osoase folosind structuri speciale. Operația se efectuează sub anestezie generală. La sfârșitul acestuia, animalului de companie i se prescrie un curs de antibiotice pentru a preveni procesul inflamator și medicamente care stabilizează sănătatea animalului și care vizează recuperarea sa timpurie. Terapia pentru orice fractură include luarea de vitamine, preparate cu calciu.

Proprietarul trebuie să se asigure că piciorul deteriorat al animalului de companie nu se umflă și că nu există escare. Și după îndepărtarea gipsului, un bandaj strâns, câinele trebuie să facă un masaj pentru a ajuta la restabilirea mobilității anterioare. Într-o perioadă atât de dificilă pentru un animal, proprietarul trebuie să-l înconjoare cu grijă și atenție deosebită și, de asemenea, să dea dovadă de mare răbdare. Animalele de companie își rup picioarele la orice vârstă și este aproape imposibil să previi acest fenomen.