Epilepsia la câini: prim ajutor și tratamente populare

Etiologia bolii și predispoziția la rasă

Medicina definește epilepsia ca fiind o boală nevralgică cronică caracterizată prin convulsii regulate. Acestea apar ca urmare a unei perturbări a conexiunilor dintre neuronii din creier. Incoerența apariției și transmiterii impulsurilor nervoase duce la contracții spontane, atactice ale mușchilor.

Mecanismele care duc la convulsii nu sunt încă pe deplin înțelese. Oamenii de știință emit ipoteza că cauza bolii poate fi echilibrul chimic greșit al neurotransmițătorilor. De aceea atacurile nu sunt permanente, ci periodice. Ele devin mai puternice și mai frecvente în timp.

Primele simptome apar în primii 5 ani de viață ai unui animal de companie. Cel mai adesea boala este diagnosticată la vârsta de 2-3 ani. Orice câine poate face epilepsie, dar există rase care prezintă un risc crescut:

• boxer;
• beagle;
• spaniel englezesc;
• collie;
• Labrador;
• câine ciobănesc (german, belgian);
• pudel;
• Labrador;
• Sfântul Bernard;
• Setter irlandez
• teckel;
• terrier;
• husky;
• schnauzer.

Videoclipul „Ce să faci cu epilepsia la câini”

În acest videoclip, un expert va explica cum se manifestă epilepsia la câini și cum să o trateze.

Tipuri, cauze și factori

Epilepsia la câini poate fi congenitală și dobândită. Ambele au simptome similare, dar forma genetică este mai greu de tolerat de către animalele de companie.

Epilepsie primară (idiopatică)

Epilepsia genetică (idiopatică) poate fi diagnosticată pentru prima dată la un câine începând cu vârsta de 6 luni. Boala se manifestă prin convulsii tonico-clonice regulate și simptome concomitente:

• salivație abundentă;
• urinare necontrolată;
• pierderea conștienței.

O criză de epilepsie durează câteva minute și se repetă de 1-2 ori pe lună. Imediat după ei, animalul de companie are o coordonare afectată, o atenție plictisitoare și modificări generale ale comportamentului. În restul timpului, boala nu se manifestă în niciun fel, iar animalul își duce modul obișnuit de viață.

Epilepsie secundară

Epilepsia secundară apare la câinii peste 5 ani. Crizele recurente sunt adesea rezultatul unei boli sau al unei leziuni:

• ciuma;
• encefalită;
• helmintiază;
• leziuni cerebrale;
• stres;
• mușcături de șarpe;
• socuri electrice;
• intoxicații cu substanțe chimice sau metale grele.

Uneori, cauza bolii este o dietă selectată necorespunzător.

Boli care duc la epilepsie

Motivele pentru care câinii au crize epileptice sunt numeroase. Factorii provocatori includ:

• predispozitie genetica;
• hidrocefalie;
• tumori cerebrale benigne sau maligne și metastaze;
• metabolismul accelerat sau încetinit;
• bolile transferate cauzate de infecții;
• niveluri scăzute de zahăr din sânge și de calciu;
• perturbarea organelor interne;
• helminti.

Factori externi care pot provoca dezvoltarea patologiei

Absența oricăror patologii la animalul de companie nu înseamnă că animalul este în siguranță. Atacurile pot fi declanșate de următorii factori externi:

1. Alimentație necorespunzătoare. Dieta trebuie să fie echilibrată, cu conținutul necesar de vitamine, minerale, micro și macroelemente. Dacă câinele mănâncă mâncare, atunci aceasta trebuie să fie 100% potrivită pentru animalul de companie.
2. Supraîncărcare. Nu faceți prea mult exerciții atunci când aveți de-a face cu un animal de companie. De asemenea, nu expuneți câinele la stres inutil.
3. Otrăvirea cu toxine. Convulsiile sunt adesea cauzate de ingestia de substanțe chimice puternice sau de metale grele.
4. Lovitură la cap. Epilepsia se poate dezvolta ca urmare a leziunilor cerebrale de la un accident vascular cerebral, naștere sau manipulare greșită a unui cățel mic.

Factorii externi includ și: șoc electric, mușcătură de la insecte otrăvitoare sau reptile. Odată ajunsă în sângele unui animal, otrava are un efect nervos, ceea ce duce la convulsii incontrolabile.

Tipuri de crize epileptice

Crizele de epilepsie sunt de 4 tipuri și diferă prin intensitatea contracției musculare necontrolate:

• convulsii ușoare sau absența lor completă;
• tonico-clonic (acoperind tot corpul);
• focal (deplasarea dintr-o zonă în alta);
• complex, parțial (câinele poate începe halucinații, contracția musculară involuntară este generalizată sau complet absentă).

Simptome de epilepsie

O criză de epilepsie la un câine începe cu o aură, un precursor al unei crize incipiente. Animalul de companie devine nelinistit, se vaita, se ascunde, saliva abundent din gura. Apoi vine stadiul ictal (convulsii). Câinele țipă, corpul îi tremură violent.

Contracția musculară involuntară duce adesea la mișcări intestinale necontrolate și mușcături de obraz sau limbă.

Etapa finală se numește postictal. Animalul se calmează, totuși, experimentează disconfort, există o salivație puternică, o schimbare a comportamentului.

Atacul poate dura câteva minute sau poate dura câteva ore. Puteți diagnostica o criză de epilepsie după următoarele semne:

• pierderea conștienței;
• febră;
• aruncarea capului înapoi;
• strângerea și desfacerea fălcilor;
• zvâcnirea membrelor;
• pupile dilatate;
• rularea globilor oculari;
• respirație puternică, grea.

Tratarea epilepsiei

Epilepsia este o boală care nu răspunde la tratament. Cu toate acestea, medicamentele prescrise de medicul veterinar pot ajuta la reducerea frecvenței și intensității convulsiilor.

Primul ajutor

Când un animal începe o criză epileptică, principalul lucru este să îi acordați în mod competent primul ajutor. Algoritmul acțiunilor ar trebui să fie după cum urmează:

• organizați pacea prin eliminarea tuturor factorilor iritanti;
• eliminați iluminarea inutilă făcând amurgul;
• pune câinele pe un pat moale;
• asigura un aflux de aer proaspăt;
• umeziți pielea animalului de companie cu apă rece.

Dacă boala a fost deja diagnosticată și atacul nu durează mai mult de 30 de minute, nu există niciun motiv de panică. O indicație directă pentru o vizită la clinica veterinară este incapacitatea de a opri criza pentru o lungă perioadă de timp. O pătură mare este cea mai bună pentru transportul unui animal.

Diagnostice și tratament

Pentru a diagnostica corect și a nu confunda epilepsia cu boli ale cerebelului sau ale nervului auditiv, medicul veterinar prescrie o examinare cuprinzătoare. Acesta include următoarele analize:

• sânge, urină - pentru conținutul de zahăr și azot;
• fluide biologice - la nivelul de calciu și plumb;
• kala - pentru absența helminților;
• lichid cefalorahidian - pentru a studia compoziția celulară.

În plus, sunt prescrise examinări cu ultrasunete și cu raze X pentru a determina starea organelor interne ale câinelui. Medicul măsoară starea emoțională folosind o electroencefalogramă. De asemenea, pedigree-ul animalului este examinat cu atenție pentru o determinare mai precisă a tipului de epilepsie.

Deoarece boala cronică nu poate fi vindecată, animalelor de companie li se prescriu pastile și medicamente pentru ameliorarea simptomelor. Acestea sunt medicamente sedative, sedative și anticonvulsivante: "Diazepam", "Primidonă", "Fenobarbital", "Bromura de sodiu", "Tazepam", "Hexamidină". Tratamentul se efectuează la domiciliu sub supravegherea strictă a unui medic veterinar.

Sfaturi pentru îngrijirea unui câine bolnav

Câinii cu epilepsie au nevoie de o îngrijire atentă, un program strict și supraveghere veterinară constantă. Anticonvulsivantele sunt utilizate în mod regulat, chiar și în absența convulsiilor. Animalul trebuie să asigure liniștea, să minimizeze factorii iritanti, să înconjoare cu atenție și grijă. Aveți întotdeauna medicamente la îndemână în cazul unei convulsii bruște.

Dacă animalul de companie este forțat să stea singur acasă, atunci este lăsat în cameră, unde toate elementele inutile sunt îndepărtate în prealabil și spațiul alocat este acoperit cu perne.

Dacă câinele tău este diagnosticat cu epilepsie, acesta nu este un motiv pentru a-l plimba mai puțin. Cu toate acestea, încărcăturile excesive pentru un animal bolnav sunt strict contraindicate. Antrenamentele ușoare sunt permise cu comenzi simple care nu necesită multă activitate fizică.

Acordați o atenție deosebită nutriției. Alimentele trebuie să fie de înaltă calitate și echilibrate. Exclude parțial sarea, carnea afumată, leguminoasele, carnea crudă, peștele. În dietă sunt introduse mai multe alimente care conțin fibre, precum și brânză de vaci, lapte și chefir. Hrana este construită astfel încât câinele să primească o cantitate suficientă de magneziu, mangan, precum și vitaminele B.

Prevenirea bolilor

Este imposibil de prevenit boala, mai ales dacă epilepsia este congenitală și nu dobândită. Cu toate acestea, este posibil să îmbunătățiți semnificativ viața unui câine epileptic, urmând o serie de măsuri preventive:

• respectați dieta corectă;
• respectați o dietă strictă;
• nu supraîncălziți furajul, dar nici nu-i lăsați rece;
• nu-ți supraalimenta animalul de companie;
• evitați suprasolicitarea nervoasă;
• exclude de la împerechere;
• vizitați regulat clinica veterinară.

Predicții pentru epilepsie și speranța de viață a câinilor

Epilepsia nu este un verdict pentru un animal de companie. Cu un astfel de diagnostic, un câine poate trăi o viață normală lungă dacă boala este diagnosticată la timp și începe tratamentul. Eficacitatea terapiei depinde de mai mulți factori:

• momentul declanșării primei convulsii;
• motivul care a determinat-o;
• severitatea crizelor epileptice;
• reacție la anticonvulsivante.

Nu este necesar să faceți un câine cu dizabilități dintr-un epileptic și să îi limitați libertatea de acțiune. Animalul nu ar trebui să observe schimbări cardinale în ritmul obișnuit al vieții. Este suficient să înconjurați animalul de companie cu căldură și afecțiune și, de asemenea, nu uitați să luați medicamentele prescrise.