Pisica și-a rupt coada: simptome și tratamente

Categorie Pisicile

Conţinut

Simptome de fractură a cozii
Tratamentul și îngrijirea unui animal de companie bolnav

Pisica și-a rupt coada: simptome și tratamente

O coadă fracturată la o pisică este o încălcare a integrității vertebrelor și o leziune a terminațiilor nervoase. Imediat după detectarea simptomelor caracteristice ale unei fracturi, proprietarul trebuie să ducă animalul de companie la clinica veterinară cât mai curând posibil.

Există mai multe tratamente pentru fractură, iar medicul veterinar îl va selecta pe cel potrivit în funcție de gravitate. În cazurile severe, animalul de companie are nevoie de o amputare a cozii.

Simptome de fractură a cozii

Primul și cel mai important semn vizual al unei fracturi a cozii este mărirea și îndoirea cozii. Pisica își pierde capacitatea de a-și mișca coada chiar dacă doar partea superioară a acesteia este deteriorată. Se observă schimbări semnificative în comportamentul animalului de companie. Devine iritabil, anxios și încearcă să găsească un loc retras pentru a se ascunde de privirile indiscrete.

Pisica și-a rupt coada: simptome și tratamente

Următoarele simptome caracteristice indică o fractură a cozii:

senzații dureroase;
un gol prin care ies fragmente osoase (simptomul este caracteristic doar pentru o fractură deschisă);
deteriorarea pielii;
creșterea temperaturii în zona cozii;
umflare, roșeață și o coadă moale la atingere (cu supurație);
coadă agățată (pisica nu este capabilă să o ridice);
șchiopătură;
amorțeală a picioarelor posterioare;
incontinenta urinara;
un amestec de sânge în urină;
paralizia cozii;
sângerare abundentă (în cazuri dificile).

Când examinează un animal, proprietarul trebuie să acorde atenție locului îndoirii cozii. Dacă este fermă și la palpare, pisica nu experimentează senzații dureroase, atunci există o mare probabilitate ca defectul să fie congenital sau ca fractura să se vindece singură.

Tratamentul și îngrijirea unui animal de companie bolnav

Măsurile terapeutice depind de gradul de afectare a vertebrelor și de localizarea plăgii. Dacă integritatea este ruptă la vârful cozii, atunci, cel mai probabil, nu vor fi necesare manipulări serioase. Într-o fractură deschisă, medicul veterinar îndepărtează inițial particulele de os rănit. Sângerarea este frecventă cu acest tip de leziune și trebuie oprită rapid. Înainte de îndepărtarea particulelor osoase, medicul veterinar efectuează anestezie locală.

În scop profilactic, pentru a evita infectarea rănii, o pisică bolnavă are nevoie de un curs de medicamente antibacteriene.

Medicul veterinar aplică o ghipsă sau un bandaj de fixare. Gipsul este rar aplicat, deoarece dă foarte mult disconfort animalului de companie. Dacă animalul de companie încearcă să scape de bandajul de fixare, atunci este necesar să-i puneți un guler special, care împiedică interesul crescut al pisicii pentru coada rănită. Medicul veterinar îndepărtează de obicei bandajul după 21 de zile și apoi monitorizează starea cozii folosind o examinare cu raze X.

Cu paralizia cozii, animalului de companie i se arată o operație, în timpul căreia medicul veterinar amputează partea rănită. Durata perioadei de reabilitare după amputare durează aproximativ 2-3 săptămâni. Leziunile nervoase de la o fractură a cozii duce la consecințe negative asociate cu perturbarea intestinului și a vezicii urinare. Proprietarul va trebui să dedice mult timp și efort pentru a restabili aceste funcții.

Acasă, nu puteți încerca să îndreptați singur coada animalului de companie. O astfel de manipulare nu numai că va înrăutăți starea pisicii, perturbând funcționarea intestinelor, vezicii urinare și picioarelor posterioare, dar poate provoca și sângerări abundente, ducând la moartea animalului.

Consecințele traumei nu permit animalului de companie să trăiască pe deplin pentru o lungă perioadă de timp și, pentru a normaliza rapid starea pisicii, proprietarul trebuie să îi ofere îngrijire adecvată acasă. Dacă pisica nu poate goli singură intestinele, atunci va avea nevoie de fonduri pentru înmuierea fecalelor. De asemenea, este de dorit ca dieta animalului de companie să fie alcătuită din alimente moi, iar ca laxativ, în loc de medicamente, puteți folosi uleiuri obișnuite.

Dacă animalul de companie își pierde capacitatea de a goli singur vezica urinară, va trebui să „implanteze” un cateter fix. În unele cazuri, doar medicamentele sunt suficiente pentru a ajuta pisica să restabilească funcția intestinului și a vezicii urinare. Medicamentele sunt prescrise de un medic veterinar și cel mai adesea sunt prescrise următoarele medicamente:

Betanecol. Pisica trebuie să primească acest medicament de 2-3 ori pe zi. Are scopul de a crește rigiditatea peretelui vezicii urinare.
Dietilstilbestrol. Medicamentul întărește sfincterul uretral. Doza acestuia este determinată de medicul veterinar în mod individual pentru fiecare animal de companie.
Diazepam. Medicamentul are ca scop ameliorarea spasmului mușchilor netezi și ajută la normalizarea funcționării vezicii urinare.
hexametilentetramină. Orașul poate ajuta la evitarea terapiei cu antibiotice.

Dacă medicamentele nu ajută la restabilirea funcției vezicii urinare, atunci medicul veterinar va prescrie un curs de antibiotice și agenți antimicrobieni care ajută la combaterea infecțiilor sistemului genito-urinar.