Principalele simptome și tratamente pentru un nerv ciupit la un câine

Există mai multe tipuri de ciupire a nervului spinal. Depinde de ce parte a coloanei vertebrale este implicată în procesul patologic:

• nervul ciupit al coloanei cervicale;
• nervul toracic ciupit;
• nervul sciatic ciupit (sciatica).

Ciupirea coloanei superioare (cervicale și toracice) poate provoca paralizia întregului corp inferior al câinelui. Ciupirea nervului sciatic provoacă dureri severe la câine și tulburări autonome ale membrelor posterioare, ducând la o pierdere treptată a sensibilității.

Dificultăți în diagnosticare

Diagnosticul acestei boli are propriile sale caracteristici. Este dificil de determinat exact unde este localizat procesul patologic, deoarece durerea este difuză în natură. Doar un specialist competent poate identifica acest lucru. Prin urmare, dacă apar particularități în comportamentul câinelui, este necesar, fără întârziere, să contactați clinica veterinară. Următoarele puncte ar trebui să avertizeze proprietarul:

• câinele își protejează spatele, nu-i permite să vină;
• își târăște picioarele din spate;
• scânci când se schimbă postura;
• reacționează la schimbarea vremii;
• refuză jocul activ în timpul mersului;
• petrece mult timp singur;
• rigiditatea mișcării.

Principalele cauze ale bolii

Boala, de regulă, este o consecință a patologiilor deja existente ale coloanei vertebrale, nediagnosticate și netratate la timp. Provocatorii de ciupire a nervilor pot fi:

• spondiloză;
• radiculita;
• hernie intervertebrală;
• neoplasme ale coloanei vertebrale;
• leziuni și leziuni ale spatelui cu deplasarea vertebrelor;
• tulburări de postură;
• osteocondroză;
• tulburări metabolice;
• hipotermie.

Spondiloza

Spondiloza apare de obicei la câinii mai în vârstă ca urmare a modificărilor legate de vârstă ale segmentelor vertebrale. Este un proces degenerativ-distrofic al discurilor intervertebrale anterioare. Încălcarea este însoțită de apariția unor creșteri osoase pe părțile anterioare și laterale ale coloanei vertebrale - osteofiți. Osteofitele pot acționa asupra rădăcinilor nervoase, îngustând lumenul canalului spinal.

Boala progresează activ cu leziuni ale coloanei vertebrale, osteocondroză, scăderea imunității. Grupul de risc include câini cu ereditate complicată.

Spondiloza poate afecta coloana cervicală sau toracală, dar un loc deosebit de frecvent al localizării acesteia este partea inferioară a spatelui.

Tabloul clinic al bolii este următorul: mișcările câinelui devin grele și lente. Ea nu permite atingerea spatelui, în special utilizarea forței în timpul examinării. Există o deteriorare a stării de bine în funcție de schimbările condițiilor meteorologice.

Spondiloza este diagnosticată folosind o examinare cu raze X a coloanei vertebrale.

Radiculita

Un nerv spinal ciupit poate provoca, de asemenea, radiculită - o leziune inflamatorie a rădăcinilor măduvei spinării. Principalul său simptom este sindromul durerii severe. Boala poate apărea ca o complicație a osteocondrozei, ca urmare a hipotermiei, traumatismelor și infecțiilor. Grupul de risc este format din câini cu anomalii de dezvoltare ale diferitelor părți ale coloanei vertebrale. Sciatica poate fi cronică sau acută. Există, de asemenea, o formă complicată a acesteia - meningoradiculita. Afectează căptușeala măduvei spinării.

Hernie intervertebrală

Modificările la nivelul coloanei vertebrale sau leziunile legate de vârstă pot duce la întinderea sau ruperea inelului fibros al discului intervertebral, care și-a pierdut majoritatea proprietăților de amortizare. În acest caz, discul gelatinos iese dincolo de granițele sale, strângând măduva spinării sau rădăcinile acesteia. Hernia de disc poate fi cronică sau acută.

Neoplasme ale coloanei vertebrale

Neoplasmele coloanei vertebrale lezează uneori măduva spinării și nervii spinali majori. Aceasta afectiune este ireversibila si ameninta cu pareza severa si chiar paralizia completa a membrelor. În acest caz, se va pierde posibilitatea de mișcare independentă a câinelui. Există scaune cu rotile speciale pentru animale care le înlocuiesc funcția picioarelor și le ajută să ducă o viață destul de activă.

Simptomele bolii

Severitatea și natura simptomelor bolii sunt determinate de gradul de afectare a sensibilității membrelor:

1. Gradul ușor al bolii poate fi judecat după sindromul durerii moderate. Comportamentul câinelui este relativ calm. Sensibilitatea nu este afectată sau ușor afectată. Animal pasiv. Protejează spatele, se întinde atent, evitând mișcările bruște. Apetitul nu este deranjat, temperatura corpului este normală.
2. Gradul mediu al bolii este caracterizat de dureri de spate destul de severe, pe care animalul le exprimă cu anxietate și un scâncet plângător. Încercările de a examina spatele sunt respinse cu un mârâit. Spasmul muscular se manifestă printr-un spate nefiresc strâmb și un abdomen încordat (în special cu sciatică).
3. Gradul al treilea sever al bolii se caracterizează prin limitarea severă a mișcării. Cel mai adesea coloana sacrală și nervul sciatic sunt afectate. În același timp, se dezvoltă un mers „de lemn” cu tensiune nenaturală în picioare. Fără poftă de mâncare, temperatura corpului poate fi crescută.

Tratament

Un nerv ciupit la un câine are simptome dureroase și, prin urmare, tratamentul trebuie direcționat în primul rând spre ameliorarea durerii și abia apoi spre tratarea nervului ciupit.

Terapie simptomatică

Principalele puncte ale terapiei simptomatice sunt următoarele:

• ameliorarea sindromului durerii cu medicamente pentru durere;
• oprirea procesului inflamator în mușchi și rădăcini nervoase cu ajutorul antiinflamatoarelor nesteroidiene („Quadrisol” și „Rimadil”);
• administrarea de sedative care vor ajuta la calmarea animalului de companie și la restabilirea sistemului nervos;
• oferind câinelui odihnă completă, limitând mișcarea.

Tratarea unui nerv ciupit

Pentru a opri un nerv ciupit la un câine, este prescris un tratament complex:

1. Terapia cu vitamine are un efect bun. Animalelor li se prescriu vitaminele B1, B6, B12, care afectează conducerea impulsurilor nervoase.
2. Conducția neuromusculară este bine restaurată de medicamentul „Proserin”.
3. Remediile homeopate ajută la oprirea distrugerii țesutului neuromuscular în stadiile incipiente ale bolii.
4. Pentru a dizolva osteofitele de pe discurile vertebrale, sunt prescriși agenți absorbibili ("Lidaza").
5. Procedurile fizioterapeutice ajută la ameliorarea inflamației musculare (masați și încălziți segmentele bolnave ale coloanei vertebrale cu o lampă albastră).
6. Dacă terapia conservatoare nu are efectul dorit, pentru câinele bolnav poate fi indicată intervenția chirurgicală. Dar trebuie să știți că astfel de intervenții nu au întotdeauna succes. Operația este destul de traumatizantă pentru coloana vertebrală și țesuturile din jur.

Este necesar să se trateze patologiile vertebrale exclusiv într-o clinică veterinară sub supravegherea unui specialist.

Prognosticul bolii cu un curs ușor, mai adesea pozitiv. Dar, în cazul în care evoluția este severă, prognosticul este prudent.

Profilaxie

Nici un singur semnal de încălcare a sănătății sistemului vertebral al câinelui nu trebuie lăsat nesupravegheat de proprietar. În fiecare zi trebuie să ai grijă de menținerea sănătății animalului tău de companie și a dezvoltării sale fizice în funcție de vârstă, și anume:

1. Ar trebui să lucrați în mod regulat cu câinele, să-i întăriți corsetul muscular.
2. Este imperativ să acordați animalului odihnă în timp util. Jocurile active, antrenamentele și sesiunile de antrenament trebuie dozate.
3. Este important să vă hrăniți corect câinele. Dieta trebuie să fie echilibrată, îmbogățită cu nutrienți esențiali.
4. Este necesar să se evite hipotermia și răcelile, să se monitorizeze starea imunității.

Un nerv ciupit la un câine este tratabil. Atenția proprietarului și punerea în aplicare strictă a recomandărilor medicului curant joacă un rol imens în terapia de succes. Pentru a evita recăderile, se recomandă efectuarea periodică a cursurilor de terapie de întreținere.