Ce să faci dacă câinele tău devine agresiv
Conţinut
Nu ești prima persoană care încearcă să-și dea seama ce să facă dacă câinele tău devine agresiv. Trebuie să aflați dacă răutatea este congenitală sau cauzată de circumstanțe externe și abia apoi să treceți la corectarea acesteia.
Tipuri și cauze ale agresiunii canine
Beligeranta genetica este vazuta predominant la rasele de lupta/paza si este greu de corectat.
Este interesant! Diferiți factori (atât psihologici, cât și fiziologici) devin catalizatori ai agresiunii dobândite.
Este grozav dacă poți găsi rădăcina problemei și apoi să o rezolvi singur. În caz contrar, va trebui să solicitați sfatul unui medic veterinar, un mânuitor de câini cu experiență sau un psiholog canin.
Agresivitatea prădătorilor
Este inerent naturii canine și ajută la împărțirea animalelor în prieteni și dușmani. Câinii sunt de obicei percepuți ca însoțitori, alte animale (în special cele mici) acționând ca pradă. Câinii din rasele de vânătoare, cedând la chemarea sângelui lor, sunt în mod special predispuși la urmărirea rozătoarelor, pisicilor și păsărilor. Chiar și acei câini, ale căror reflexe de vânătoare nu sunt dezvoltate de proprietar, se străduiesc din când în când să prindă din urmă și să prindă prada.
Agresiune dominantă
Tetrapodul încearcă să-și stabilească superioritatea asupra gospodăriei, intrând în perioada pubertății. Starea de spirit a câinelui sare, trecând de la agresivitate la timiditate, precum și de la izolare la sociabilitate nereținută. Încercările de dominare sunt adesea însoțite de gelozie: câinele este jignit și furios atunci când proprietarul își îndreaptă atenția către alți membri ai familiei (inclusiv copiii mici) și animalele de companie.
Agresiune teritorială
Acest tip de agresivitate este firesc pentru fiecare câine, și mai ales pentru cei care păzesc turmele, obiectele importante sau oameni. Datoria câinelui de pază este de a împiedica străinii să intre pe teritoriul său, prin urmare, răutatea determină aptitudinea profesională și este considerată o calitate pozitivă.
Important! De asemenea, puteți experimenta o agresiune redirecționată atunci când câinele dvs. se enervează pe câinele altcuiva (văzut de la fereastră / în afara ușii) și vă atacă.
Un tip de agresiune teritorială observată la câinii domestici este lătratul din afara ușii și dorința de a mușca un străin care intră în casă.
Agresivitatea alimentară
Destul de ciudat sună, dar atunci când își protejează hrana, un câine este capabil să provoace răni grave și numeroase. Acest tip de agresiune este, de asemenea, recunoscut ca fiind cel mai problematic deoarece mulți proprietari nu știu cum să-i facă față.
Semne ale agresiunii alimentare:
- câinele este nervos în timp ce așteaptă mâncarea;
- câinele este îngrijorat când vede un castron cu mâncare;
- animalul de companie se enervează în timp ce mănâncă (nu permite să se apropie și să atingă bolul);
- se lovește de cei care trec.
Agresivitatea alimentară se extinde asupra tuturor celor care locuiesc în apartament, inclusiv copiilor și animalelor.
Agresivitatea jocului
Cel mai adesea este observat la căței, animale tinere sau la câinii adulți din anumite rase (de exemplu, dobermanii), care intră în entuziasmul jocurilor de noroc împotriva voinței lor. În acest din urmă caz, jocul se dezvoltă într-un conflict în mod spontan și, de regulă, neintenționat: un jucător cu coadă dus îl mușcă pe altul, răspunzându-i cu o reacție adecvată. Acest tip de agresivitate este ușor de insuflat unui cățeluș dacă te joci cu el cu mâinile. Mușcăturile drăguțe de cățeluș se vor transforma în timp în mușcături amenințătoare și traumatice.
Agresivitatea proprietarului
Se manifestă prin protecția atributelor personale ale câinelui, cum ar fi zgarda, jucării, covor și multe altele. Acest tip de ostilitate apare atunci când un animal de companie nu este sigur de siguranța lui, nu are deplină încredere în membrii familiei sau îi lipsește atenția. Atacurile agresive sunt în mare parte îndreptate către animale domestice, adulți și rar sunt îndreptate către copii.
Agresiune defensivă
Subdivizat în activ și pasiv. Acest tip de agresiune poate fi provocat nu atât de o amenințare reală, cât și de o amenințare imaginară.
Important! O poziție defensivă (pasivă) este luată de câinii nesiguri și timizi, dar tocmai astfel de animale de companie devin mai imprevizibile și mai periculoase.
Câinele laș se retrage înainte de a fi încolțit, dar dacă nu mai rămâne de ales, atacă, mânat nu atât de realitate, cât de groază-fantomă. Un răspuns inadecvat la o amenințare este plin de un număr mare de mușcături violente și haotice.
Agresiune reflexă
Se bazează pe reflexe legate de durere. Când câinele doare, mușcătura devine o reacție automată la stimul: astfel sistemul nervos protejează corpul de daune externe.
Un set de reguli simple va ajuta la evitarea agresiunii reflexe:
- înainte de injectare (și orice manipulare medicală), câinele este fixat în siguranță;
- câinele examinat trebuie să fie bot;
- este interzis să-ți apleci fața spre un câine care se recuperează după anestezie.
Agresivitatea parentală
Acesta este un tip comun de comportament agresiv care apare în gravidă și a născut cățele. În acest caz, vigilența sporită și răutatea nu vorbesc despre un caracter certat, ci despre o intenție de a-și proteja descendenții. Agresiunea parentală apare și la masculii care păzesc o cățea cu puiet. Dar furia (în manifestarea sa extremă) poate fi îndreptată și asupra cățeilor, care împiedică masculul să-și acopere partenerul.
Agresiune sexuală
Apare ca o consecință a unor fenomene fiziologice inevitabile precum estrul la cățele și rutul la masculi. În această perioadă, câinii anxioși din punct de vedere sexual sunt mai energici și încordați ca niciodată.
Este interesant! Castrarea și sterilizarea sunt concepute pentru a elimina supratensiunile hormonale. Cu toate acestea, conform medicilor, netezirea agresiunii are loc mai rapid la bărbați (în 3-4 luni).
La femele, obișnuirea cu noul statut este întârziată: după sterilizare, acestea devin mai supărate și se calmează după aproximativ un an.
Agresiune intraspecifică
Potrivit mânuitorilor de câini, acest tip de comportament agresiv nu este altceva decât o tulburare psihică transmisă prin gene sau rezultată din creșterea necorespunzătoare.
Este ușor să confundați agresiunea intraspecifică cu agresiunea sexuală, deoarece adesea masculul atacă masculul, iar cățea atacă cățea. Dar, în realitate, demonstrația de superioritate față de rude nu are conotație de gen: un câine poate hărțui o cățea și invers.
Metode de control și prevenire
Dacă câinele este nerezonabil furios, încercați să vă dați seama cu ce sunt legate schimbările de dispoziție: ele sunt adesea din vina lipsei de socializare a animalului de companie. Mai des duceți câinele acolo unde sunt mulți oameni și alți câini, faceți o plimbare pe lângă drumuri (pentru ca cățelul să se obișnuiască cu zgomotul orașului). Permiteți străinilor să vă mângâie și să trateze copilul, cu excepția cazului în care, desigur, creșteți un câine de pază vicios.
Fiți atenți la animalul de companie, nu acționați nepoliticos, încercând să inversați agresivitatea, astfel încât să nu dezvolte nevroză. Deci, de exemplu, este imposibil să suprimați agresiunea teritorială, deoarece acest instinct este încorporat în gene și este, de asemenea, îndepărtat prin socializare. Prin contactul cu oamenii și animalele, câinele învață să distingă pericolul real de fals și veți avea nevoie de control și antrenament pentru rezistență încă de la tinerețe.
Socializarea va deveni un colac de salvare pentru simptomele agresiunii la jocuri de noroc: cu cât câinele își dă seama mai devreme că există mulți rivali demni și mai puternici în jur, cu atât mai repede va înceta să cadă în furie. Pentru a eradica agresivitatea dominantă este destul de simplu - trebuie să arăți animalului cine este liderul haitei. Arătând câinele în poziția lui subordonată, trebuie să fii dur și consecvent, dar nu crud.
Agresiunea intraspecifică se dezvoltă din vina proprietarului, care nu acordă atenție nivelului crescut de conflict al animalului de companie și nu îl suprimă. Va fi necesar să-l liniștim pe luptător treptat, pentru început, limitându-și raza liberă și punând o lesă cu botniță.
Important! Câinii prea răutăcioși sunt uneori puși într-o cușcă. Dar această măsură este aplicabilă acelor animale care sunt obișnuite cu cușca din copilărie și tolerează bine izolarea. În caz contrar, câinele va genera stres suplimentar.
Corectarea agresiunii alimentare se realizează în condiții staționare, acasă, după consultarea unui medic veterinar. Reflexul/agresivitatea durerii este ameliorată cu medicamente pentru ameliorarea durerii. Agresiunea părintească dispare de îndată ce femeia în travaliu începe să aibă încredere deplină în proprietar și în alții care o vizitează. Atenția străină nu trebuie să fie deranjantă și neplăcută pentru mamă și căței. Agresiunea hormonală la câinii care nu se reproduce dispare după îndepărtarea organelor de reproducere. Cu cât animalul de companie este mai tânăr, cu atât este mai ușor de tolerat intervenția chirurgicală și modificările hormonale.
Dacă nu iei măsuri
Este important să înțelegeți nu numai motivele furiei brusce a animalului, ci și să înțelegeți cu ce consecințe este plin pentru proprietar, câine și terță parte.
Cinologii cu experiență sunt siguri că există o listă de acțiuni nedorite care provoacă o creștere a agresivității:
- nu poți arăta frică dacă câinele își dezvăluie dinții și latră la tine;
- nu poți lua forțat câinele de la obiectul agresiunii;
- nu trebuie să vă mișcați asupra câinelui dacă s-a arătat deja o reacție negativă acută în direcția dumneavoastră;
- proprietarul nu trebuie să forțeze câinele să se calmeze (deci va scăpa complet de sub control);
- nu poți rămâne indiferent când câinele își pierde cumpătul.
Trebuie amintit că câinele tău se uită mereu la tine și la reacția ta, așa că cea mai bună cale de ieșire este să previi conflictul și să nu-l aduci într-un grad extrem. Când ieși afară, fii extrem de colectat și atent, prezicând dificultățile și evitându-le.