Simptomele rahitismului la pisoi și cum să-l tratezi

Cu un mod natural de hrănire, este adesea trecut cu vederea faptul că carnea, ficatul și alte produse care alcătuiesc dieta animalelor conțin cantități insuficiente de calciu, vitamina D, fosfor. Dar acesta este principalul factor care duce la tipul secundar de rahitism, precum și la osteoporoza la pisici.

Mineralizarea slabă a oaselor la pisicile tinere determină resorbția (distrugerea) excesivă a acesteia la pisicile mature. Această încălcare duce la creșterea fragilității oaselor, osteomielita și alte patologii.

De aceea, proprietarii trebuie să rețină că conținutul de calciu, fosfor și vitamina D din dieta animalelor lor de companie ar trebui să fie ideal sau să se străduiască pentru această valoare. O soluție bună la această problemă este trecerea la hrana profesională premium și super-premium. Acest lucru este deosebit de important pentru pisoi și pisici gestante.

Cauzele bolii

Rahitismul la pisoi este de două tipuri: primar (sau congenital) și secundar (dobândit). Principalul factor care crește probabilitatea apariției rahitismului congenital este îngrijirea necorespunzătoare și insuficientă a pisicii în timpul sarcinii.

Rahitismul secundar apare atunci când se fac erori grave în alimentație și îngrijire. De asemenea, se poate dezvolta ca o complicație a bolilor cronice ale tractului gastro-intestinal, ficatului, rinichilor sau glandei tiroide.

Principala cauză a rahitismului este deficitul endogen (congenital) de vitamina D, precum și sinteza insuficientă exogenă (asociată cu cauze externe). În plus, cauzele bolii pot fi un dezechilibru de calciu, fosfați și alte macro și microelemente osteogene (implicate în construcția țesutului osos).

Factori care provoacă rahitismul primar

Principalii factori care provoacă rahitismul congenital sunt următorii:

1. Lipsa de aminoacid taurină la o pisică însărcinată. Acest lucru duce la o dezvoltare afectată a scheletului fetal.
2. Aportul insuficient de alimente proteice în timpul sarcinii poate duce, de asemenea, la patologii ale dezvoltării intrauterine a embrionilor.
3. Lipsa vitaminelor A, E, D, C din organismul mamei, precum și oligoelemente de calciu, fosfor și magneziu sunt principalele cauze ale rahitismului la nou-născuți.
4. Împerecherea frecventă (mai mult de o dată pe an) afectează negativ corpul animalului, epuizându-l. Acest lucru duce ulterior la nașterea unui descendent slăbit și bolnav.
5. Selecția incorectă a perechilor în timpul împerecherii (în special, încrucișarea aferentă) are o mare influență asupra apariției rahitismului congenital.
6. Participarea la împerecherea pisicilor cu probleme evidente de sănătate: malnutrite, cu anomalii genetice sau supraponderali oferă, de asemenea, un risc ridicat de rahitism congenital și alte boli.
7. Împerecherea timpurie este foarte nedorită din același motiv.

Factori care provoacă rahitismul secundar

Principalii factori care provoacă rahitismul secundar sunt următorii:

1. Încălcarea condițiilor de îngrijire și întreținere a pisoilor și a animalelor tinere. Acestea includ: păstrarea în condiții de lipsă de lumină solară, umiditate extremă și înfundare.
2. Hrănirea bebelușilor nu cu lapte matern, ci cu înlocuitori. Acest lucru provoacă o funcționare defectuoasă a metabolismului, formând imunitate scăzută și punând probleme de sănătate viitoare (inclusiv rahitism).
3. Trecerea de la lapte la alimente solide este, de asemenea, nedorită.
4. Dieta dezechilibrată a pisoiului și lipsa suplimentelor de vitamine și minerale (care include vitamina D) duc adesea la rahitism atunci când treceți la hrana pentru adulți.
5. Boli ale tractului gastrointestinal, în care procesul de absorbție a nutrienților prin pereții intestinali este perturbat, patologia rinichilor, perturbarea glandelor endocrine - toate acestea provoacă dezvoltarea rahitismului la pisoi și osteoporoza la adulți.

Persoane care constituie un grup de risc

Pisicile de rase mari și mixte sunt susceptibile la boală, mai ales dacă procesul de reproducere nu este corect: nerespectarea timpului optim de împerechere privează corpul pisicii de posibilitatea de a se recupera complet.

Primele semne ale bolii apar de obicei la pisoii cu varste cuprinse intre zero si sase luni. Grupul de risc include pisoii născuți din pisici fără stăpân, hrăniți artificial, precum și cei a căror zi de naștere a căzut primăvara sau iarna.

Principalele simptome

Primele simptome ale rahitismului se fac simțite în perioada de creștere rapidă a scheletului osos și de dezvoltare a organelor și sistemelor interne. Totul începe cu un întârziere de dezvoltare. Pisicile rachitatoare sunt mai mici. Se caracterizează prin lipsa de comunicare, dorința de a fi în repaus, reacțiile condiționate rămase în urmă. Modificările dureroase ale corpului în această etapă sunt încă reversibile și pot fi corectate. Stadiul inițial al rahitismului poate fi vindecat.

Următorul stadiu al bolii se numește stadiul de căldură și include următoarele simptome:

• articulații mărite;
• oase tubulare curbate;
• spate lăsat și burtă mare (ca dovadă a scăderii tonusului muscular);
• probleme cu creșterea dinților;
• mers zguduitor.

Astfel de modificări sunt mai greu de corectat. Consecințele bolii rămân adesea cu animalul pe viață.

Etapa finală în cursul rahitismului este modificări dureroase ale organelor și sistemelor interne. Cele mai afectate sunt tractul gastrointestinal, sistemul respirator și sistemul nervos. Acest lucru este evidențiat de diaree frecventă, dificultăți cronice de respirație, tuse. Se pot alătura convulsii și probleme de coordonare a mișcărilor. Această afecțiune amenință viața copilului dacă tratamentul este întârziat.

Metode de diagnosticare

Principalele măsuri care vizează confirmarea sau excluderea diagnosticului de rahitism sunt următoarele:

1. Un test biochimic de sânge vă permite să determinați conținutul de calciu și fosfor din acesta, pe baza căruia se ajunge la concluzia că există condiții prealabile pentru rahitism. Într-un studiu biochimic al urinei de pisică, rahitismul este evidențiat de hiperaminoacidurie (o încălcare a schimbului de aminoacizi în rinichi), hiperfosfaturie (o prezență crescută a fosfaților în sedimentul urinar), hipocalciurie (un conținut patologic scăzut de calciu în urină). ).
2. Examinarea cu raze X a coloanei vertebrale și a oaselor tubulare face posibilă observarea densității osoase scăzute, deformarea toracelui, curbura osului, îngroșarea oaselor coastei la capete. Acesta este un indiciu direct că animalul suferă.

De asemenea, este necesar un diagnostic diferențial, deoarece simptomele rahitismului pot fi similare cu semnele de hiperparatiroidism - o patologie endocrină, care se bazează pe producția excesivă de hormon paratiroidian de către glandele paratiroide. Boala trebuie, de asemenea, diferențiată de VCG (hiperparatiroidismul de furaj secundar) - rahitism fals, ale cărui cauze se află în hrănirea necorespunzătoare a pisoiului.

Tratamentul bolii

Tactica de tratament pentru rahitism constă în rezolvarea următoarelor probleme:

• saturația organismului cu calciu și fosfor;
• eliminarea hipovitaminozei;
• restabilirea activității organelor și sistemelor afectate;
• eliminarea deficiențelor de hrănire și îngrijire, echilibrarea dietei.

Cele mai eficiente terapii sunt:

1. Injectarea intravenoasă a suplimentelor de calciu.
2. Prescrierea și consumul pe termen lung de ulei de pește bogat în vitamina D.
3. Luarea de medicamente care susțin activitatea inimii (cordamină, preparate cu magneziu).
4. În caz de disfuncție a tractului gastrointestinal, cu diaree frecventă, se prescriu preparate enzimatice, agenți de înveliș, precum și probiotice și prebiotice care normalizează funcția intestinală.
5. Pisica este transferată la hrană premium specializată și medicinală, eliminând deficitul de vitamine și produse minerale.
6. Cu nutriția naturală, se acordă o atenție deosebită prezenței în dietă a cărnii de vită sau de pui, a produselor cu acid lactic (în special brânză de vaci), a legumelor fierte și proaspete.
7. Fizioterapia este eficientă. Masajul terapeutic îmbunătățește trofismul tisular perturbat și circulația fluidelor în organism, iar iradierea cu o lampă de cuarț saturează corpul cu vitamina D prin piele.
8. Activitatea fizică și activitatea fizică bună ajută la asimilarea și saturarea țesuturilor cu elemente minerale lipsă.

Consecințele bolii

Dacă tratamentul adecvat al rahitismului nu este efectuat la timp, atunci pisoiul se va confrunta cu consecințe grave, uneori incompatibile cu viața:

• deformarea severă a oaselor duce la invaliditatea animalului;
• inflamația articulațiilor provoacă dureri severe;
• tulburările în activitatea organelor interne se manifestă prin lipsa digestibilității alimentelor, convulsii, probleme de respirație;
• epuizarea ajunge treptat la un grad extrem, modificările dureroase ale corpului cresc.

Prevenirea bolilor

Pentru a nu fi nevoit să trateze rahitismul la un pisoi, proprietarul trebuie să efectueze profilaxie constantă. La urma urmei, boala poate amenința animalele de orice vârstă cu îngrijire necorespunzătoare. Principalele măsuri de prevenire a rahitismului sunt următoarele:

• hrana echilibrata pentru pisici;
• prescrierea suplimentară de vitamine și microelemente implicate în formarea și menținerea sănătății aparatului osos;
• implementarea la timp a vaccinărilor de rutină;
• o abordare competentă pentru elaborarea unei diete (în special atunci când se utilizează alimente naturale) cu participarea unui medic veterinar;
• asigurarea pisicuțelor cu plimbări în aer curat, activitate fizică.

Este foarte important să acordați o mare atenție îngrijirii unei pisici însărcinate, să o hrăniți corect. Numai în acest caz putem spera să primim de la ea urmași sănătoși și cu drepturi depline.